Arhitectura tradițională a caselor rușilor lipoveni din Dobrogea

Admirăm arhitectura tradițională a caselor rușilor lipoveni, de fiecare dată când ne plimbăm prin localitățile din Dobrogea. Simple, colorate, dar deosebit de frumoase, văruite cu alb, cu ușile și geamurile vopsite cu albastrul tradițional lipovenesc, unele cu acoperiș din stuf, aceste locuințe atrag privirile tuturor.

Arhitectura tradițională a caselor lipovenești are elemente specifice

În multe zone din Dobrogea, în special în județul Tulcea, unde se concentrează o populație mai însemnată de ruși lipoveni putem observa cu ușurință arhitectura tradițională a caselor acestora. Sarichioi, Carcaliu, Jurilovca, Slava Cercheză, Slava Rusă din județul Tulcea sau Ghindărești și Năvodari din județul Constanța, sunt principalele localități din Dobrogea în care trăiesc mulți ruși lipoveni.

”Localităţile dobrogene cu populaţie lipovenească se încadrează tipicului aşezărilor ruso-lipoveneşti, care au un stil bine precizat. Gospodăriile sunt distribuite de o parte şi de alta a drumului, iar casele au latura secundară orientată către stradă, iar faţada principală către curte, pentru a păstra intimitatea familiei.

Casele, apropiate unele de altele, se remarcă prin ornamentaţia din lemn traforat a frontoanelor şi prin faptul că sunt dispuse pe străzi largi, dezvoltate după un traseu geometric.

Meşterii constructori erau, de cele mai multe ori, localnici, iar casele existente în localităţile lipoveneşti din Dobrogea sunt reprezentative pentru această etnie.

Majoritatea caselor aparţinând acestei etnii erau construite din piatră şi chirpici, având acoperişul din stuf şi ţiglă, iar pardoseala din pământ.

În general, materialele folosite la construcţia caselor şi anexelor gospodăreşti au fost: piatra pentru temelie, chirpicii şi ceamurul pentru pereţi, lutul pentru lipitură, lemnul pentru tâmplărie, stuful, ţigla, tabla și plăcile de azbociment pentru acoperiş.

La ridicarea caselor, ca şi la strângerea recoltelor, un rol însemnat îl avea claca, o formă benevolă de întrajutorare între localnici, care se întâlneşte în multe alte comunităţi etnice, nu doar la cele lipoveneşti”, scrie dr. Cerasela Dobrinescu în cartea sa ”Rușii lipoveni din Dobrogea – istorie și tradiții specifice (a doua jumătate a sec. al XVIII-lea – 2011”.

Elementele specifice în arhitectura tradițională a caselor rușilor lipoveni din Dobrogea

Un element specific în arhitectura tradițională a caselor rușilor lipoveni din Dobrogea este construirea locuințelor pe lungime. Ele au fațada principală orientată către grădina de flori și curte, căreia rușii lipoveni îi spun dvor.

”În Dobrogea, dominantă este casa cu trei camere şi o bucătărie (cuhnia). Aceasta din urmă, deseori era amplasată într-un corp separat, aflat în curte, fie în faţa casei, fie poziţionat lateral faţă de casă.

Faţada secundară a casei este orientată către stradă, iar pe această latură se află prispa (zavalinka), care capătă, în unele cazuri, aspectul şi dimensiunile unei bănci. Zavalinka avea rostul ei, nefiind construită la întâmplare: „ţinea casa, să nu alunece la vale” şi era, totodată, locul pe care stăteau femeile care „făceau clacă”.

Această latură de la stradă poate fi liberă, neîmprejmuită cu gard, iar la casele mai vechi, fereastra de pe această latură, corespunzătoare camerei curate sau camerei din faţă (peredniia hata), este acoperită cu obloane de lemn, vopsite în culori vii.

Între încăperi, prima cameră (peredniia hata) sau „camera de la stradă” este cea mai însemnată, fiind echivalentul „camerei bune” a locuinţei tradiţionale româneşti. De regulă, în această cameră, se păstrau lucrurile cele mai importante ale familiei, precum mobilierul, hainele de sărbătoare și icoanele vechi. În această cameră se primeau oaspeţii, se îndeplineau anumite ritualuri legate de căsătoria copiilor sau de privegherea celor decedaţi.

Camera de locuit, în care membrii familiei îşi duc traiul zilnic, este camera din spate (zadniia hata), cea care urmează după antreu. Ca şi încăpere, pornind de la stradă, aceasta este cea de-a treia cameră, dar punând la socoteală faptul că antreul, care succedă camerei de locuit, reprezintă doar o cameră de trecere, putem spune ca zadniia hata este a doua cameră a casei.

De-a lungul timpului, structura multor case a fost modificată, în sensul că planului iniţial al casei i s-au mai adăugat şi alte camere, din dorinţa de a avea mai mult spaţiu. Uneori, sub casă se întâlneşte beciul (pogreb), în care se intră printr-o trapă din scânduri”, scrie dr. Cerasela Dobrinescu în cartea sa ”Rușii lipoveni din Dobrogea – istorie și tradiții specifice (a doua jumătate a sec. al XVIII-lea – 2011”.

Frontonul casei, însemnul identitar al etniei rușilor lipoveni

Însemnele identitare ale rușilor lipoveni pot fi observate și în cadrul motivelor care decorează frontonul. Frontoanele din lemn au ornamente traforate cu motive geometrice, florale sau zoomorfe, care se regăsesc şi în decorul capitelurilor de la stâlpii prispei.

”Decorul frontoanelor prezintă motive variate, din lemn traforat, aplicate pe vârful frontonului, sau de o parte şi de alta a ferestrei acestuia.

Paziile sunt şi ele decorate cu traforuri dantelate, puse în evidenţă de cromatica vie a vopselei, care poate fi bleu, verde sau albastră.

Deseori, la baza frontonului triunghiular, în părţile laterale, este construită o mică streaşină, ce are rolul de a apăra peretele de ploi. Această streaşină, asemeni acoperişului, aminteşte de arhitectura slavă nordică, adusă aici de staroveri din ţinuturile lor de baştină.

Deşi nu păstrează semnificaţiile originare, elementele decorative ale casei lipoveneşti sunt o dovadă a legăturii acestor etnici cu mitologia slavă.

Astfel, frontoanele prezintă motive ce amintesc de respectul pe care vechii slavi îl aveau faţă de Vodeanoi, spiritul apelor, care avea în grijă peştii, plantele şi animalele acvatice.

În acest sens, pe frontoanele caselor lipoveneşti dobrogene există motive florale, valuri sau peşti, dar şi elemente decorative ce duc cu gândul la mitul sirenei, din panteonul slav. Uneori, în mijlocul frontonului, erau plasate motive solare sau rozete.

Casele pescarilor prezentau, în trecut, în partea superioară a acoperişului un suport, pe care se afla vetrennik-ul, indicatorul direcţiei vântului, care avea forma unei săgeţi, a unei păsări sau a unui peşte. Vetrennik-ul era deosebit de important pentru pescari, care trebuiau să ştie în permaneţă din ce direcţie bătea vântul.

Faţada principală, dar şi cea de la stradă prezintă uneori elemente plastice menite să le pună în valoare, acestea fiind realizate prin finisaje cu pământ colorat, sub formă de brâie, care subliniază partea de jos a peretelui” scrie dr. Cerasela Dobrinescu în cartea sa.

Arhitectura tradițională a interiorului locuinței rușilor lipoveni

Construindu-şi o casă, oamenii îşi creează un spaţiu propriu, personalizat, iar lucrurile cu care se înconjoară transformă o locuință în ceea ce ei numesc „acasă”.

”Camerele locuinţei lipoveneşti tradiţionale aveau podelele din scânduri sau lut, în cazul celor mai vechi, iar tavanul era străbatut de o grindă mediană (matiţa), care avea rol de susţinere.

În prima cameră (peredniia hata) se găseau o masă, scaune, precum şi un pat (koika), care era aşezat pe latura lungă a camerei. Patul, confecţionat din lemn, era prevăzut la capete cu două tăblii, având o saltea din pânză umplută cu paie. De asemenea, pe peretele dinspre curte se afla o bancă lungă, iar în colţul dinspre uşă era aşezată poliţa (polka), un fel de masă – dulap, în care se păstrau diferite obiecte ale familiei.

O particularitate a locuinţei lipoveneşti este prezenţa icoanelor, câte trei-patru în fiecare cameră, amplasate pe o etajeră din lemn numită bojnicika („locul unde stă Dumnezeu”) sau bojniţa, fixată în colţul camerei, spre răsărit, şi încadrată de perdele din pânză albă sau de dantelă (perdeaua de sus – pazorka, perdeaua de jos – pelena, perdelele laterale – bokovinki).

Conform unei ancestrale tradiţii ruseşti, o persoană venită în vizită, se oprea în prag, căuta cu privirea „colţul cel frumos”, îşi scotea căciula, făcea semnul crucii, bătea trei mătănii, după care saluta gazda. În acest colţ, stăpânul casei amenaja masa cu bucate şi-l poftea pe oaspete să se înfrupte. Acest obicei, al „salutului” adresat mai întâi „colţului cu icoane” şi apoi gazdelor, a fost conservat de ruşii lipoveni până în zilele noastre.

Unele piese de mobilier existente în prima cameră se regăsesc şi în cea de a doua cameră, iar pentru a economisi spaţiul din cea de-a doua cameră, masa era amplasată în antreu, încăpere care pe timpul iernii prelua rolul bucătăriei”, scrie Cerasela Dobrinescu în cartea ei.

Lejanka, nelipsită din casele tradiționale lipovenești

Un element specific în arhitectura tradițională a caselor rușilor lipoveni îl reprezintă lejanka. Denumită și sobă sau cuptor întins, lejanka este folosită atît ca sursă de încălzire, cît şi ca pat în zilele friguroase.

”Lejanka (de la cuvântul „ležat” – a sta culcat) este un fel de pat din pământ, construit în prelungirea sobei, care, datorită unei construcţii ingenioase, comunică cu soba şi se încălzeşte simultan cu aceasta.

De-a lungul timpului, lejanka, nelipsită din arhitectura interiorului lipovenesc, a suferit unele modificări, iar în prezent se construieşte doar din plăci de teracotă”, spune dr. Cerasela Dobrinescu.

Bania sau baia cu aburi, sauna rușilor lipoveni

Bania este o anexă, care nu lipsește din arhitectura tradițională a caselor rușilor lipoveni. Se spune că bania este foarte importantă pentru rușii lipoveni, astfel că, atunci când o familie își construiește o casă, baia cu aburi este prima încăpere pe care o ridică.

Bania sau baia neagră nu lipsește din gospodăria lipovenească, fiind o marcă identitară a acestei etnii, moștenită din perioada veche rusească.

Specialiștii spun că baia cu aburi a devenit ”o adevărată instiuție de sănătate”. Bania era construită în curte, la o anumită distanță de casă, pentru a fi evitat pericolul unui incendiu. ”Prima încăpere a băii este predbannik-ul, un fel de vestibul în care cei ce se îmbăiază îşi lasă hainele şi prosopul.

Camerele caselor tradiționale ale rușilor lipoveni sunt decorate cu fotografii de familie

În toate camerele caselor tradiționale lipovenești sunt agățate pe pereți, fotografii cu membrii familiei.

”Deasupra uşii sau a ferestrelor se pun perdeluţe din pânză albă, simple sau cu broderie perforată şi cu dantelă pe margini.

În general, podelele erau acoperite cu preşuri sau covoare din iută. Pe unul din pereţi, în camera de zi, se pune un fel de buzunar (karman) din pânză, în care se păstrează pieptănul, aţa, acele, nasturii.

Deşi, în ultimii ani, în multe dintre interioarele lipoveneşti şi-au făcut apariţia elemente moderne, acestea nu le-au înlăturat pe cele tradiţionale care pun amprenta de specificitate asupra etniei”, a declarat pentru Discover Dobrogea, dr. Cerasela Dobrinescu.

Casele tradiționale ale rușilor lipoveni au numerose anexe

Arhitectura tradițională a caselor rușilor lipoveni este adaptată satisfacerii necesităţilor cotidiene ale familiei, depozitării utilajelor agricole, uneltelor de pescuit, animalelor si produselor rezultate în urma desfăşurării muncilor agricole.

”Anexele gospodăriei lipoveneşti se află în prelungirea casei, uneori sub acelaşi acoperiș sau în spatele acesteia. Ele cuprind: baia cu aburi (bania), una sau două magazii (sarai), bucătăria de vară (cuhnia), cuptorul (pecica), porumbarul (coşniţa), grajdul sau coteţul pentru păsări (curiatnic și cocina pentru porc (saj).

Bucătăria de vară (gornuşka), era separată de casa mare şi avea atât plită, cât şi cuptor mare pentru prepararea hranei. O altă anexă a casei este şopronul (saltîn), care avea doar trei pereţi, iar aici se depozitau diferite obiecte existente în gospodărie: butoaie, unelte agricole, lemnele de foc pentru iarnă.

Un alt element care trebuie menţionat, aflat în afara curţii, dar întâlnit în multe localităţi lipoveneşti, este băncuţa de la poartă, în prezent construită din lemn, iar în trecut din pământ bătut.

Deşi este situată în afara curţii, băncuţa face parte din gospodăria respectivă, fiind un loc de socializare între vecini. Seara, după ce se termină treburile, membrii familiei obişnuiesc să iasă la poartă, unde alături de vecini, deapănă poveşti sau află noutăţi din sat”, a precizat pentru Dobrogea de Patrimoniu, dr. Cerasela Dobrinescu.

Case colorate ca în povești, cu acoperișuri din stuf

Casele frumos colorate ale rușilor lipoveni, cu acoperișurile din stuf au devenit o atracție pentru turiștii români și străini.

”Casele rușilor lipoveni sunt zugrăvite în culori tari, verde sau albastru, iar ferestrele corespunzătoare camerelor sunt amplasate de o parte şi de alta a uşii care permite accesul în interior. Pe latura lungă, la intrarea în casă, se desfăşoară o prispă (povetca), care în dreptul uşii este mai largă.

Acoperişurile caselor sunt în două sau patru ape, iar vechile învelitori din stuf, specifice aşezărilor aflate pe malul Dunării, au fost înlocuite, pe măsura trecerii anilor, cu ţiglă, tablă sau plăci de azbociment.

Dintre toate acestea, stuful a fost mult timp învelitoarea preferată a ruşilor lipoveni, aceştia procurându-l uşor, direct din baltă.

Meşterii aveau două tehnici prin care realizau aceste învelitori din stuf: ruseşte, prin dispunerea snopilor dinspre coamă spre streaşină, şi nemţeşte, prin aranjarea stufului în straturi scurte, suprapuse peste şarpanta ale cărei leţuri sunt bătute des.

Astfel, în localităţile aflate în apropierea apelor, stuful, găsindu-se din abundenţă, a fost folosit cu precădere în realizarea acoperişului, în timp ce în satele Slava Rusă şi Slava Cercheză, situate în preajma unor păduri, frontoanele şi paziile caselor au cunoscut o mare varietate stilistică”, am aflat de la dr. Cerasela Dobrinescu.

Arhitectura tradițională a caselor rușilor lipoveni din Dobrogea poate fi admirată în numeroase localități, printre care Sarichioi, Carcaliu, Jurilovca, Slava Cercheză, Slava Rusă din județul Tulcea sau Ghindărești și Năvodari din județul Constanța.