Casa tradițională dobrogeană a devenit o raritate

Casa tradițională dobrogeană, odinioară un simbol pentru frumoasa regiune dintre Dunăre și Marea Neagră, a devenit o raritate. Tocmai de aceea, o casă veche de peste un secol și cu o arhitectură foarte frumoasă, a fost strămutată la Mănăstirea Dervent, pentru a spune povestea satelor din Dobrogea. Locuința țărănească autentică reprezintă punctul de pornire pentru realizarea Muzeului Satului Dobrogean, un proiect care își propune să salveze patrimoniul material și spiritual, înainte ca acesta să rămână doar în amintirea localnicilor din Dobrogea.

Casa tradițională dobrogeană a fost strămutată la Mănăstirea Dervent

Pe o suprafață generoasă de gazon, în spatele stăreției de la Mănăstirea Dervent a fost strămutată de la Oltina, o casă tradițională dobrogeană, veche de 126 de ani. Locuințele autentice din Dobrogea au devenit tot mai rare, deoarece fie au fost abandonate, fie se află într-o stare avansată de degradare deoarece nu au mai fost reabilitate.

”Când făceam cercetarea etnografică în Dobrogea, pentru alcătuirea colecțiilor de artă populară dobrogeană, întotdeauna mă fascinau casele și auzeam discuții că sunt orientale, că nu sunt românești. Astfel, am început să mă ocup de arhitectura caselor din Dobrogea și am avut alături de mine, mari profesori universitari și specialiști în arhitectură, care au fost atrași la Constanța.

Am ales Oltina, pentru că de acolo am achiziționat cele mai multe piese românești care ilustrează etnografia Dobrogei. Oltina a fost menționată pentru prima dată într-o scriere turcească, în 1573. Era o comună românească, foarte bine definită. În Oltina mă simțeam ca acasă, într-o Dobroge frumoasă, românească.

Casa pe care am hotărât să o strămutăm la Mănăstirea Dervent este o locuință de la sfârșitul secolului al XIX-lea, dar reprezentativă pentru toată partea Dunării, pentru toate localitățile din acea regiune.

Este o casă cu prispă, foișor, tindă, cu două camere, dar și cu beci. Am reușit să o cumpărăm în anul 2004 cu ajutorul starețului Mănăstirii Dervent, care a spus că acest muzeu trebuie făcut pentru românismul din Dobrogea.

Mănăstirea Dervent a finanțat achiziționarea casei tradiționale, cu o sumă care s-a ridicat la acea vreme la 100.000 de lei. Dacă nu o cumpăram atunci, casa se prăbușea, pentru că fusese construită în 1890-1895.

Muriseră toți bătrânii, urmașii erau la Constanța sau la București și acea casă tradițională dobrogeană nu îi interesa. Am reușit să o achiziționăm și să o strămutăm la Oltina, bucată cu bucată.

Am avut sprijinul multor arhitecți, ingineri constructori, care erau pensionari și s-au alăturat proiectului nostru, au fost cu noi la Oltina, am demontat casa și am dus-o la Mănăstirea Dervent”, a declarat pentru Asociația Dobrogea de Patrimoniu, directorul Muzeului de Artă Populară Constanța, Maria Magiru.

Mutarea unei case vechi, un proces anevoios

Mutarea unei case pe cale să se dărâme nu este o operațiune prea simplă. Totul a fost ambalat în pachete, care au fost numerotate.

”Am început cu acoperișul, care era din olană și parte din el era distrus. Am reușit să salvăm o parte din olană și din lemnăria de la pod, stâlpii de la prispă, uși și ferestre. Zidăria era din chirpici și la demolare a cedat, s-a fărâmițat.

Zidăria casei avea o înălțime cam de un metru și jumătate și parțial, această piatră din Dobrogea a cedat. Am dus totul la Mănăstirea Dervent și am început să ne facem calcule, pentru a ști ce ne lipsește când începem să o montăm și cum înlocuim elementele deteriorate.

Pentru refacerea temeliei din piatră ne-am dus la carierele din Dobrogea. Cea mai grea problemă a fost să găsim echipe care să facă chirpicii, pentru că, fiind făcuți în urmă cu peste 100 ani, nimeni nu știa rețeta folosită atunci. Cred că am stricat vreo trei, patru rânduri de chirpici, până am reușit să îi facem cum erau odinioară. Casa a fost ridicată și este acum o frumusețe”, povestește cercetătorul Maria Magiru.

Casa tradițională dobrogeană are o arhitectură interioară specifică

Pentru casa tradițională dobrogeană strămutată de la Oltina la Mănăstirea Dervent s-a încercat păstrarea arhitecturii exterioare și interioare. Inclusiv cromatica ferestrelor a rămas cum era inițial.

”Cel mai mult mi-a luat, după ce am montat-o, arhitectura interiorului casei. Pentru că în Dobrogea sunt specifice anumite elemente de arhitectură interioară, a trebuit să reconstituim patul din pământ bătut, în două camere.

De asemenea, nu au fost omise nici soba oarbă și soba cu plită, elemente nelipsite din casele tradiționale dobrogene.

Am amenajat inclusiv camera curată, în care, întotdeauna, țăranii aveau cele mai frumoase țesături. În camera curată, cei care aveau puterea își cumpărau de la târg un pat cu tăblii, niște piese excepționale, vechi de 100 de ani. De asemenea, toți aveau în casă lada de zestre.

Pe vremea aceea circulau și prin satele Dobrogei ”lădari” din Brașov, care vindeau lăzi de zestre pictate. Ele erau cumpărate de dobrogeni și așezate în camera curată. În aceste lăzi își puneau țesăturile cele mai de preț”, am aflat de la directorul Muzeului de Artă Populară Constanța, Maria Magiru.

Refacerea interiorului țărănesc a fost o altă provocare

Nici aranjarea casei cu țesături și obiecte tradiționale nu a fost un lucru simplu de realizat. Pentru refacerea interiorului țărănesc la casa tradițională dobrogeană era nevoie de lucruri originale, vechi de peste un secol.

”Apoi, problema a fost cum aranjăm casa, cum găsim țesături pe care să le punem înăuntru și să refacem interiorul țărănesc. Într-o discuție pe care am avut-o cu părintele stareț, ideea a fost ca, după slujbele de la biserică să facă un apel către toți localnicii să îi roage să aducă la mănăstire, lucrurile vechi pe care le mai aveau în casă.

De la țesături, paturi, mașini de cusut vechi, lăzi de zestre, ustensile de industrie casnică textilă.

Cam într-un an, tot subsolul clădirii administrative de la Mănăstirea Dervent s-a umplut cu obiecte. Țăranii au răspuns cu mare entuziasm, bucuroși că, în sfârșit, o casă tradițională va fi transformată în muzeu, în zona lor.

Împreună cu restauratorii și conservatorii din Muzeul de Artă Populară Constanța am lucrat cot la cot și am reușit să reconstituim interiorul casei, astfel că acum, când merg la acel muzeu, caut în fiecare colț să văd dacă lipsește ceva, dacă mi-a scăpat ceva, dar constat că totul este făcut perfect”, a afirmat directorul Muzeului de Artă Populară Constanța, Maria Magiru.

Casa tradițională dobrogeană de la Dervent are și o anexă gospodărească

Pentru ca acea casă tradițională dobrogeană, strămutată la Mănăstirea Dervent, să respecte arhitectura tradițională, a fost construită inclusiv o anexă gospodărească, care era nelipsită din satele dobrogene.

”Am realizat construcția unei anexe gospodărești tip șopron, cu stâlpi din lemn și acoperiș de olană, pentru depozitarea unor piese masive din patrimoniul Muzeului de Artă Populară Constanța.
De fapt, aceste piese au făcut parte din expoziția permanentă a Muzeului Viei și Vinului de la Murfatlar, care s-a desființat și am luat obiectele de acolo. Acestea erau piese foarte mari, de patrimoniu, din categoria tezaur.

Erau tot felul de utilaje pentru producerea vinului: teascuri, diferite instrumente care erau folosite la zdrobirea strugurilor și la obținerea vinului.
Pentru a transporta aceste piese foarte mari, am apelat tot la starețul Mănăstirii Dervent, care a venit cu un grup de călugări la Murfatlar și am demontat piesă cu piesă. Unele aveau o înălțime de 8 metri.

Le-am dus la mănăstire și am gândit extinderea acestei gospodării cu această anexă, care a fost finalizată. Casa tradițională dobrogeană poate fi admirată de turiștii care merg la Mănăstirea Dervent”, spune directorul Muzeului de Artă Populară Constanța, Maria Magiru.

Muzeul Satului Dobrogean, la Mănăstirea Dervent

Muzeul Satului Dobrogean este la Mănăstirea Dervent, în vecinătatea comunei Ostrov. Acolo, în spatele stăreției este amplasată casa tradițională dobrogeană, veche de aproximativ 130 de ani, strămutată din comuna Oltina.

Ea reprezintă punctul de plecare pentru Muzeul Satului Dobrogean, un proiect pe care l-a început directorul Muzeului de Artă Populară Constanța, Maria Magiru, în colaborare cu starețul locașului monahal, Andrei Tudor.

”Muzeul Satului Dobrogean a avut la bază zeci de ani de cercetare etnografică privind arhitectura tradițională din Dobrogea, pentru că cercetarea etnografică în Dobrogea a început după anul 1970 și a cunoscut în evoluția sa, etape importante.

Au fost alcătuite colecțiile de artă populară dobrogeană, ce au constituit nucleul Muzeului de Artă Populară, deschis la Constanța în 1975. Astfel, au fost salvate dovezi de cultură materială și spirituală de pe pământul dobrogean, din dorința de a salva Dobrogea”, a mai spus Maria Magiru.