”Numele orașului Tomis este legat de legenda argonauților, prin fratricidul comis de Medeea asupra fratelui ei Absyrtos, cu scopul de a întârzia corăbiile regelui Aietes, tatăl lor, care s-au oprit pentru a recupera trupul tânărului să îl înmormânteze.
Astfel, de aici s-a ajuns să se vorbească de Tomis, ca despre locul în care a fost ciopârțit Absyrtos. În mitologia greacă, argonauții au fost 50 de eroi, care, cu 50 de ani înainte de războiul Troiei au alcătuit echipajul corabiei Argus.
Ei l-au însoțit pe Iason în faimoasa expediție organizată de acesta la porunca lui Pelias, regele din Iolcus, care i-a cerut să îi aducă lâna de aur. Echipajul a fost însoțit și de Medeea, care era îndrăgostită de Iason” a declarat pentru Dobrogea de Patrimoniu, arheologul Traian Cliante.
Legenda argonauților și a lânii de aur
Peninsula pe care s-a ridicat cetatea Tomis a fost pomenită în legenda argonauților, primii navigatori care au ajuns în această zonă pentru lâna de aur.
Athamas, regele legendar al Tebei și soția sa Nephele, zeița norilor au avut doi copii, pe Phrixos și pe Helle. Deși fericită o vreme, familia s-a destrămat, iar regele s-a recăsătorit cu Ino, mama altor copii. Resentimentele celei de-a doua soții s-au transformă rapid în ură și în dorința de a-i lichida pe cei doi frați moștenitori.
Ca să-i salveze, mama lor îl trimite în ajutor pe Chrysomallos, berbecul cu lână de aur, un fiu al lui Poseidon, înzestrat nu doar cu darul de a vorbi, ci și cu acela de a pluti în văzduh, chiar dacă nu avea aripi.
Copiii au încălecat berbecul și au zburat spre nord, peste pământ, deasupra unei mări. Deși au fost îndemnați să nu privească în jos, Helle s-a dezechilibrat, a căzut în apă și s-a înecat în locul numit de atunci Hellespont sau Dardanele.
Speriat și îndurerat, Phrixos a ajuns în Colchida, Georgia de astăzi, țara lui Aietes, pe malul râului Phasis. El a jertfit berbecul în cinstea zeilor și i-a dăruit regelui, blana acestuia. Lâna de aur a fost atârnată într-un stejar din pădurea sfântă a lui Ares, zeul războiului, fiind păzită, alături de gărzi, de un dragon.
Medeea, Iason și argonauții au reușit să fure lâna și au fost urmăriți de rege pe mare. Pentru că exista riscul să fie ajunși din urmă, argonauții au debarcat în zona stâncoasă, locul în care faleza face și astăzi un cot lângă statuia lui Eminescu, la stâncile Medeei.
Aici, Medeea l-a tăiat în bucăți pe fratele său Absyrt și l-a aruncat în mare, iar capul l-a înfipt într-o prăjină și l-a așezat pe un loc înalt pentru ca regele să îl poată vedea.
Athamas s-a oprit din urmărirea argonauților. El și-a căutat fiul în apele mării și l-a îngropat. Medeea, Iason și argonauții au reușit astfel să fugă cu lâna de aur, pe care au dus-o în Grecia, locul din care, de fapt, plecaseră.
Expediția argonauților face parte din istoria și toponimia Constanței
Se spune că această întâmplare a avut loc în dreptul pietrelor Medeei, care mult timp au fost denumite astfel. Este vorba despre pietrele din dreptul statuii poetului Mihai Eminescu, apărută mult mai târziu pe faleza din Constanța.
Lasă un răspuns